Muncitor detasat si legislatia

Muncitor detașat, definiție :

Directiva europeană privind detașarea lucrătorilor (1996) definește lucrătorul detașat ca fiind „orice lucrător care, pentru o perioadă limitată de timp, își desfășoară activitatea pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul pe al cărui teritoriu lucrează în mod obișnuit.”

Textul prevede mai multe cazuri de muncă "transnaționale":

• Furnizarea de servicii : activități industriale, comerciale, artizanale, liberale sau agricole.
• Mobilitate intră grup : furnizarea de personal între companiile din același grup pentru o misiune sau formație
• Furnizarea de lucrători temporari : o companie temporară de muncă poate detașa angajați la o companie din Franța pentru misiuni unice
• Operațiune pe cont propriu (auto-service): o companie stabilită în străinătate, poate detașa temporar angajații săi în Franța pentru misiuni unice
• Activitățile de transport terestru sunt supuse regulilor de detașare. Cu toate acestea, se aplică anumite măsuri specifice acestui sector de activitate (certificat de detașare obligatorie).

 

Directiva europeană pentru munca detașată :

Condițiile de muncă ale lucrătorilor detașați trebuie să respecte legislația țării gazdă :

• Condițiile de muncă trebuie să fie aceleași ca și pentru angajații care nu sunt detașați : salariul minim (dacă este cazul), durata concediilor plătite, perioadele maxime de lucru, condițiile de securitate etc.
• Contribuțiile sociale ale angajatorului sunt datorate în țara de origine a lucrătorului detașat.
• Compensația trebuie să includă suprataxele legate de plata orelor suplimentare.
• costurile de cazare sunt suportate de angajator